Multe treburi lumesti ne departeaza de Dumnezeu

De ce oare Sfantul Apostol Pavel a zis: “Rugati-va neincetat“. (1Tes.5:17)?
Sunt zile in viata noastra cand suntem efectiv sufocati de multe activitati. Si incercam sa rezolvam cat mai multe, ne zbatem, ne sfortam la maximum, cateodata izbutim in ceea ce ne propunem, alteori nu. Insa indiferent de rezultatul muncii noastre, faptul ca am pierdut prea mult timp in anumite treburi lumesti (lumesti, nefiind in sensul negativ), inseamna ca am pierdut timp. Timp ce trebuia folosit in comuniune cu Creatorul, in rugaciune, studiu, inchinare.

Satana si ingerii sai nu contenesc in lucrarea lor, o lucrare ce are ca singur scop departarea oamenilor de singura lor salvare: Isus Hristos.  Ei au mii si mii de metode pentru a isi indeplini planurile, si pentru fiecare om ei gasesc un punct slab.
Daca in unele cazuri munca lor este usurata de faptul ca omul accepta fara prea muta gandire ispitele si ideile demonice, in alte cazuri demonii trebuie sa lucreze subtil. Daca nu pot inocula idei ratacite, daca nu pot face pe om sa calce stramb, cu siguranta ca vor incerca sa rupa alimentarea cu energie, sa rupa legatura dintre credincios si Dumnezeu. Si cel mai simplu, acest lucru, se face prin ocuparea timpului cu diferite lucruri vremelnice.
Omul fiind prea preocupat de lucrurile trecatoare, fie ele si strict necesare, si uitand sa pastreze deschisa usa comunicarii cu divinul, ispita si pacatul au cale libera, necenzurata. Rugati-va neincetat!, reprezinta singura arma a credinciosului in fata pacatului. Caci rugaciunea aduce omul in prezenta Maririi, prezenta ce sfinteste sufletul si trupul, ce curata cugetul si aduce noi rezerve de bine.
La fel si oboseala, multi crestini obositi dupa o zi de munca grea, isi fac rugaciune in graba, trec peste studiul Cartii Sfinte, si se pregatesc pentru o alta zi epuizanta. Ei gandesc ca, daca nu muncesc mult – nu vor avea, si ca, munca in sine este cadoul lui Dumnezeu pentru oameni.  Asa este, munca este data omului de Creatorul sau cu scopul de a ne educa, insa ca orice abuz, si munca poate fi nociva. Caci muncind pentru a avea uitam scopul muncii: pregatirea pentru o viata mai buna, si muncind peste masura pentru a avea acum, uitam esentialul. Este ca si cand ne-am uita la poza sotiei/sotului si incepem sa veneram acea poza, doar acea ipostaza, desi fiinta reala care a pozat candva este mult mai mult de atat.