Avem nevoie de credinta in ceva?

Desi este la moda sa spunem ca nu credem in nici o religie, si desi acest lucru este promovat ca fiind demn de secolul in care traim, totusi omul se naste cu acest instinct. Exista incercari in a distorsiona acest adevar. S-au scris lucrari despre acest fenomen. Explicatiile sunt insa patetice:

“Exista o idee conform careia stiinta a raspuns la tot ce se poate raspunde, iar la ce inca nu cunoastem stiinta va raspunde cu siguranta in viitor. Oamenii care au o educatie redusa sunt predispusi la a crede in forte supranaturale, exact ca acum sute de ani cand ori lucru neinteles era pus sub semnul miracolelor divine.“

Si totusi, stiinta nu a raspuns inca la lucruri elementare, minore. Este usor sa faci cateva experimente pe care le poti controla, insa daca vom incerca sa descifram enigme cosmice, vom fi dezamagiti. Sa nu mai vorbim de microunivers, de banalul atom despre care stiinta spunea pana nu de mult ca este cea mai mica particula (elementara). Iar acum ne trezim ca avem subparticule, particule subatomice, multe, prea multe si neintelese.
Normal ca fizica cuantica incearca din rasputeri sa vina cu mii de ideii (opinii) ce vor fi apoi transformate in teorii, insa niciodata nu vom intelege totul, si asta pentru ca indiferent de cate cunostiinte vom avea, a atinge infinitul din postura de finit este imposibil.
Ne minunam de o banala floare, sau un pom. Si avem impresia ca este simplu, totusi stiinta nu poate intelege mecanismul de formare a noii plante, ce se intampla la nivel micro. De asemenea construim blocuri cat mai inalte, ne mandrim cu ele, dar uitam de faptul ca toate realizarile marete ale omului nu sunt decat modelari a ceva deja existent, omul cu toata stiinta nu stie sa faca ceva din nimic, si nici nu va putea vreodata.
Privind imensitatea cerului (univers) sunt prea mici. Explicatia Big-Bang este buna pentru cei care iubesc umflatul in pene in ideea ca au inteles inceputul, insa aceasta teorie, facuta la un pahar de coniac, nu sta in picioare, ba mai mult, este de-a dreptul tampita, fara logica, fara sens, fara dovezi de nici o culoare – o simpla idee promovata masiva, atat.
Si omul modern incearca astfel sa inabuse nevoie cu care se naste, acea nevoie pentru credinta in divinitate. Unii reusesc cu brio acest lucru, este si normal, ca si cand ai vrea sa inabusi dragostea fata de partenerul de viata – cu tuimul vei reusi. Insa ramane un gol, un gol ce nu va fi niciodata umplut in asa fel incat sa ofere pace si fericire, motiv pentru care oamenii ce a ales sa creada in “religia” stiinta sunt de regula nefericiti, si se intreaba de ce.