De ce oamenii beneficiaza de liberul arbitru?

Vorbeam cu cineva despre liberul arbitru. (Liberul arbitru reprezinta capaciatea intelectuala a unui om de a lua decizia dorita de el – posibilitatea de a alege binele sau raul). Si persoana cu care vorbeam despre acest aspect (liberul arbitru) a zis:

“De ce Dumnezeu, daca stia ce urmari va avea pacatul, a mai permis omului sa pacatuiasca? Tinand cont de nenorocirile aduse de pacat, la ce bun sa ii ofere omului libertatea de a alege intre rau si bine?”

O intrebre destul de dificila ce trebuia dezbatuta din punct de vedere filozofi
c, pentru ca argumnetele spirituale nu erau luate in calcul de interlocutorul meu. Astfel a trebuit sa apelez la niste imagini de imaginatie:

– Sa presupunem ca Dumnezeu ar fi facut omul incapabil sa aleaga raul. Acest lucru presupune ca intreaga sa gandire, si toate actiunile sale sunt controlate, el nefiind in stare sa ia o decizie personala, nici sa aiba opinii personale. Avantajul ar fi dat de faptul ca omul nu poate gresi. Dar, frumusetea vietii consta in afectiune, in iubire – iar limitarea opinilor personale si a propriei gandiri se opun in mod direct afectivitatii si iubirii.

Este ca si cand am cere unei papusi sa ne iubeasca. Papusa, de ultima generatie, capabila sa rosteasca peste 1000 de cuvinte, avand senzori ce receptioneaza tristetea sau bucuria noastra si aduc o menifestare anume in actiunile papasii, si totusi, este prea putin. O papusa, oricat de mult ar mangaia obrazul nostru, oricat de mult s-ar ghemui la piptul nostru, ea nu este capabila de Iubire, pentru ca iubirea trebuie sa fie constienta. – Asta este problema.