Muzica atat in peisajul spiritual cat si in lumea laica reprezinta o comoara pentru suflet. De multe ori muzica a reusit sa linisteasca un suflet obosit sau sa trezeasca din plictiseala un om aflat la granita apatiei.
Muzica insa poate fi si distructiva, atat de distructiva incat poate incita la violenta, curvie – starnind simturile, sinucidere, etc.
Nu voi intra in amanunte acum, insa macar pentru o idee cat de cat voi aduce in dicutie muzica rock – vrianta agresiva, dar putem vorbi la fel si despre muzica house, manele, emo – cu ideilei….
In Biserica Crestina muzica trebuie sa ocupe un loc destul de important. Prin muzica sufletul este inaltat si dus catre cele sfinte lasand in urma cele trecatoare; muzica inobileaza sufletul dincolo de simplele cuvinte.
Insa muzica trebuie sa fie in armonie cu sfintenia. Nu vad cum muzica gen manele, folosita in unele biserici neoprotestante, poate fi ceva inaltator, caci manelele sunt o muzica a simturilor care de multe ori are accente de violenta mascate bine in spatele ritmului vioi, iar acest lucru este in contradictie directa cu spiritul crestinismului.
De asemenea o muzica pe care se poate dansa cu usurinta ( a se intelege si zbenguiala) iarasi nu prea se cade a fi cantata si ascultata in vreo Biserica, caci una este distractia, alta este sfintenia. Nu vreau sa inteleaga cineva in mod gresit faptul ca doar muzica bizantina sau simpla corala pot fi acceptate in Biserica Crestina, insa trebuie folosit simtul logic, o muzica ce ajuta la intelegerea celor sfinte este binevenita, chiar daca acea muzica este folk, pop, sau alt gen.
No comments:
Post a Comment